Monolog

Esti atat de aproape incat ai pornit un razboi in mine. Propriile-mi dorinte se contrazic intre ele si ma lasa confuza. Esti atat de departe incat te-ascunzii in oceane de tacere. Nu-ti voi cunoaste niciodata sufletu brut, esenta, dar urmele vagi ale aromei lui le simt mereu,  inundandu-mi toti porii, topindu-mi orice aparare. Si din cauza asta sunt atat de vulnerabila in fata ta, rezonez la fiecare vorba, la cea mai mica atingere si ma-nfior de placere la fiecare sarut. Am spart linistea dintre noi o singura data si de atunci nu o mai suport. Dar tu ai avut nevoie de mai mult sa-mi iei toate gandurile si sa le metamorfozezi in tine,  iar eu nu am avut nevoie de mai mult sa incep sa tind la un vis imposibil. Acum, tot ce pot sa fac e sa sper ca-mi vei da partea pe care ai luat-o din mine inapoi si  ca ma voi simti completa singura din nou. Am zis ca nu o sa te las atat de aproape incat sa ma ranesti si in final nimeni nu poate sa mi franga inima cum o faci tu.